Ionul de clor urmeaza sodiul in deplasările sale aproape pasiv, in scopul menținerii neutralității electrice, fiind supus influentelor exercitate de mecanismele neuroumorale responsabile de homeostazia volumului. Astfel comportamentul concentrației clorului plasmatic este in general paralel cu cel al sodiului.

De asemenea, clorul contribuie la economisirea bicarbonatului în tubul distal renal. Prezența unei cantități reduse de clor în fluidul tubular distal determina corectarea dezechilibrului indus de reabsorbția activa de Na+ exclusiv prin secreție de H+, ceea ce impune o intensificare a disocierii H2CO3  in H+ și HCO3-, cu trecerea anionului bicarbonic în sange într-o proporție sporită și apariția alcalozei.

La polul opus alcalozei hipocloremice se situează acidoza hipercloremică, în care o cantitate crescuta de clor la nivelul tubului distal frânează reabsorbția de bicarbonat și secreția de H+.

Clorul și bicarbonatul au tendința de a acționa invers în cadrul coloanei anionilor serici, variațiile lor proporționale și succesive tinzând sa compenseze modificările electrice antrenate de variația izolată, în plus sau în minus, a unuia dintre cei doi ioni.

Recomandări pentru determinarea clorului seric: investigarea echilibrului hidro-electrolitic și acido-bazic în anumite condiții patologice: insuficiență suprarenaliană, mucoviscidoză, sindroame diareice și vărsături, diabet zaharat, hiperparatiroidism, abuzuri de medicamente.