Examen coproparazitologic
Pregătire pacient
Pacientul va evita:
– înainte de recoltare: examenul radiologic gastrointestinal baritat, administrarea de laxative;
– in săptămâna premergătoare recoltării, administrarea anumitor medicamente: bismut, Metamucil, uleiuri minerale, Tetraciclina, antiamoebiene, antidiareice, antiacide.
Specimen recoltat – materii fecale din orice moment al zilei; se recoltează câte o porţiune de mărimea unei alune, din 3 locuri diferite ale bolului fecal2.
Cauze de respingere a probei
– specimen obţinut cu uleiuri minerale, bismut, compuşi de magneziu;
– recipient murdar pe exterior;
– specimen contaminat cu urină.
Recipient de recoltare – recipient de unică folosinţă pentru fecale bine închis cu capac; este interzisă adăugarea de substanţe conservante.
Stabilitate probă – examinarea promptă a scaunului este importantă pentru scaunele lichide sau moi care ar putea conţine trofozoiţi de protozoare; scaunele formate, care pot conţine chişti de protozoare, ouă sau larve de helminţi pot rămâne câteva ore la temperatura camerei sau până a doua zi la frigider6.
Prelucrare necesară după recoltare – analiza se execută din materii fecale proaspăt emise (de preferat); dacă acest lucru nu este posibil, proba va fi păstrată la 2-8ºC .
Limite şi interferenţe
Un rezultat pozitiv indică prezenţa parazitului, dar aceasta nu implică întotdeauna că parazitul este responsabil pentru simptomele pacientului5.
Un singur examen negativ nu exclude posibilitatea infestării parazitare.
Examenul pentru Giardia poate fi negativ în stadiile precoce ale infestării, în infestări cronice şi la pacienţii care elimină ciclic parazitul.
Rezultate fals negative pot să apară dacă în săptămâna care precede testul s-au administrat bariu, bismut, Metamucil, uleiuri minerale, Tetraciclina, medicamente antiamoebiene, antidiareice, antiacide.
În toate aceste cazuri se recomandă determinarea de antigen Giardia în fecale1;3..
Acest test nu este indicat pentru depistarea Toxoplasmei gondii, Toxocarei canis, Plasmodium spp sau Trichomonas deoarece aceste organisme nu apar în materiile fecale.
Ouăle de Enterobius vermicularis sunt rar întâlnite în materiile fecale (doar în infestările masive) datorită particularităţilor ciclului evolutiv. Atunci când există suspiciunea clinică, se indică efectuarea amprentei anale.
Pentru identificarea ouăchistilor sporozoarelor digestive (Cryptosporidium parvum şi Cyclospora cayetanensis) este necesară efectuarea de froturi colorate cu coloraţii speciale (Ziehl-Neelsen modificata Hendricksen-Pohlentz)4.
