Potasiul este un mineral cu rol fundamental pentru organism, deoarece intervine în toate procesele metabolice şi ajută la buna funcţionare a muşchiului cardiac, precum şi a creierului. Concentraţia totală de potasiu din organismul unui adult de 70 Kg este de 150 g, sau 3500 mEq/l. Potasiul joacă un rol important în conducerea nervoasă, contracția musculară, echilibrul acido-bazic, presiunea osmotică, anabolismul proteic și formarea glicogenului.

Potasiul este principalul electrolit (cation în concentrație 150-160 mEq/L) și constituent al sistemului tampon din lichidul intracelular. 90% din potasiu este concentrat în interiorul celulei, doar mici cantități fiind prezente în oase și sânge. Rinichiul este o sursă majoră de excreţie a potasiului. Organismul este adaptat pentru excreția eficientă a potasiului. În mod normal, 80-90% din potasiu este excretat prin urină și restul prin alte căi.

Funcțiile nervoase şi musculare sunt afectate atunci când potasiul şi sodiul din corp sunt în dezechilibru. Alimentele bogate în potasiu sunt, în general, considerate sănătoase.

Cele mai bogate surse de potasiu sunt legumele şi fructele precum: banane, pepene galben, kiwi, mure, sfeclă, dovleac, soia verde, cartofi copți, prune uscate, portocale, caise confiate, roșii, stafide, fasole, mazăre, ciuperci, cereale, spanac, semințe de floarea soarelui, migdale, nuci, legume cu frunze verzi, linte, avocado, mango, nectarine, rodii, papaya.

Potasiul poate fi procurat de organism și din pește (somonul și scoicile, cele mai bune opțiuni), carne, ouă, iaurt.

Necesarul zilnic de potasiu al unui adult este de 2.300 mg/zi pentru femei şi 3.100 mg/zi pentru bărbaţi.

Hipopotasemiile se produc mai ales ca urmare a unor pierderi digestive sau urinare.

Pierderile digestive: disgravidii, stenoza pilorică, obstrucţie intestinală, în diaree, fistule digestive, cu cloropenie, alcaloză, azotemie extrarenală.

Pierderile renale: reabsorbţii tubulare defectuoase (nefropatii tubulare), acidoze diabetice, administrări prelungite de diuretice (furosemid, tiazidă, acetazolamida), a hiperhidratării.

Alte cauze renale: sindromul Fanconi (însoţit de glicozurie, fosfaturie şi aminoacidurie), hiperaldosteronismul primar (sindromul Conn) şi hipercorticismul din maladia Cushing, care duc la pierderi exagerate prin urină.

Simptomatologia hipopotasemiei este dominată de tulburări neuromusculare şi cardiace asociate cu alcaloza metabolică.

Hiperpotasemiile se produc atunci când viteza de ieşire din celule este mai mare decât posibilităţile de excreţie. Ele apar în distrugeri celulare asociate cu alterări ale funcţiei renale (arsuri întinse pancreatite acute hemoragice, necroze viscerale, hemolize masive), insuficienţe renale acute şi cronice şi în cele corticosuprarenale.

Hiperpotasemia, mai rară dar mai gravă decât hipopotasemia, se instalează insiduos şi poate ajunge la accidente grave, adesea ireversibile, cu paralizie fără abolirea reflexelor şi oprirea inimii în diastolă.