Informatii generale

Flora normala a tractului genital feminin variaza in functie de pH-ul si concentratia de estrogeni a mucoasei, aflate in stransa corelatie cu varsta, astfel:
– prepubertar si postmenopauza flora este dominata de stafilococi si corinebacterii (aceeasi flora pe care o gasim pe suprafata epiteliului);
– la femeile active sexual flora microbiana se modifica, fiind alcatuita din Enterobacteriaceae, streptococi, stafilococi, bacterii anaerobe (lactobacili, bacili anaerobi nesporulati, coci anaerobi). Lactobacilii reprezinta flora microbiana vaginala normala la aceste femei.
Streptococul hemolitic grup B (Streptococcus agalactiae) este prezent in flora vaginala si poate fi transmis la nou – nascuti (cu aparitia de complicatii neonatale).

Clasificarea infectiilor de tract genital feminin
Infectiile genitale feminine reprezinta o cauza frecventa de consult ginecologic. Ele pot evolua ca:
• infectii endogene, determinate de microorganisme din flora vaginala normala;
• infectii exogene, cauzate in special de microorganisme cu transmitere sexuala:
– bacterii (Neisseria gonorrhoeae, Chlamydia trachomatis – serotipurile D-K, Treponema pallidum)
– virusuri (Herpes simplex – tip 2, Papillomavirus)
– protozoare (Trichomonas vaginalis).

O alta clasificare imparte infectiile de tract genital feminin in:
infectii genitale joase – afecteaza vulva, vaginul si cervixul – apar, de obicei, ca urmare a unui contact sexual infectant sau ca urmare a unui dezechilibru al florei genitale normale.
infectii genitale inalte – intereseaza uterul, trompele uterine, ovarele – apar frecvent ca extindere a infectiilor genitale joase. Se considera ca microorganismele existente in vagin si cervix patrund in cavitatea uterina si pot ajunge prin endometru la nivelul trompelor si al ovarelor

Diagnosticul infectiilor genitale joase
Recoltarea produselor patologice se efectueaza in cabinetele de ginecologie, cu instrumentar adecvat, de obicei din fundul de sac vaginal posterior.

Diagnosticul infectiilor genitale inalte
Recoltarea produsului patologic se realizeaza prin introducerea unui cateter sau a unei sonde sterile in cavitatea uterina, la care se adapteaza o seringa sterila si se aspira lichid endometrial; apoi se ataseaza la seringa un ac steril, se protejeaza varful acului cu un tampon de vata steril, se indeparteaza bulele de aer, se obtureaza varful acului cu un dop de cauciuc si se trimite la laborator in cel mai scurt timp.
In endometritele postpartum sau postabortum se efectueaza si hemoculturi pe medii aerobe si anaerobe.
In boala inflamatorie pelvina la care se suspecteaza infectia cu C. trachomatis se poate recurge la examen serologic.
Pentru diagnosticul bacteriologic al tuberculozei genitale se recolteaza sange menstrual sau mucoasa uterina chiuretata in perioada premenstruala2. In cadrul laboratoarelor Synevo nu se prelucreaza produse patologice pentru depistare BK.

Probele primite la laborator:
• se examineaza microscopic pe frotiuri colorate Gram si Giemsa;



 • SECRETIE VAGINALA – examen citodiagnostic Papanicolaou

Pregătire pacientă – cu 24-48 ore înainte de recoltarea probei trebuie să fie evitate: raporturile sexuale, lavajul vaginal, alte tratamente intravaginale (geluri, creme, contraceptive, dezinfectante, lubrifianţi) sau alte manevre intravaginale (tampoane intravaginale, explorare vaginală).
-Se recomandată recoltarea în afara perioadei menstruale, în perioada de mijloc a ciclului menstrual, iar în cazul infecţiilor, după tratarea acestora.
-În cazul procedurilor medico-chirurgicale, se recomandă recoltarea înainte de examinarea manuală, înainte sau la minim 24 ore postcolposcopie cu aplicaţie de acid acetic, la 3 luni de la recoltări anterioare, iar în cazul electrorezecţiilor, polipectomiilor ca şi postpartum ar trebui să existe un interval de 1.5-3 luni4;7.

Specimen recoltat – celule ale zonei exocervicale,  endocervicale şi de tranziţie dintre acestea (zona de transformare). Zona de transformare reprezintă sediul cel mai frecvent al leziunilor preneoplazice (turn-over crescut, expusă microtraumatismelor, sensibilitate crescută la acţiunea HPV), acolo unde epiteliul scuamos al exocolului se continuă cu cel de tip glandular de la nivel endocervical prin intermediul unei zone de metaplazie scuamoasă.