VSH
Acest test este un indicator nespecific pentru prezența unei boli în organism. Este util în urmărirea evoluției bolilor inflamatorii, neoplaziilor, colagenozelor și pentru monitorizarea tratamentului în anumite afecțiuni.
Acest test are la bază faptul că procesele inflamatorii și necrotice creează o alterare a proteinelor plasmatice, ducând la agregarea globulelor roșii care devin mai grele și se sedimentează mai repede când sunt așezate în tub (se separă de plasmă și se depun pe fundul tubului). Cu cât se sedimentează mai repede, cu atat VSH-ul este mai mare.
Acest test nu este diagnosticul unei boli anume ci mai degrabă este o indicație că o boală este în evoluție și trebuie investigată. Este folositoare in monitorizarea evoluției bolilor inflamatorii. Dacă pacientul este sub tratament cu steroizi, VSH va scadea.
Valori biologice de referință
- bărbați: 1 – 13 mm/h
- femei: 2 – 20 mm/h
- copii mici și sugari: 9 – 12 mm/h
Valori crescute apar în boli de colagen, infecții și inflamații, neoplazii, anemii severe. Alți factori care determină VSH-ul crescut sunt: anemia, macrocitoza, diverse medicamente
VSH normal sau ușor scăzut în: polycitemia vera, eritrocitoza, siclemie, hipofibrino-genemie, insuficiență cardiacă congestivă. Factorii care reduc VSH sunt: glucoza crescută în sânge, albumina crescută și fosfolipidele; scăderea fibrinogenului; aspirina în doze mari; policitemia, hiperleucocitoza, eritrocite anormale, cașexia, medicamente.
VSH este normal în insuficiențe renale sau cardiace, în infecții virale, în mononucleoza infecțioasă și în alergii.
Creșterea foarte mare a VSH se întâlnește în mielomul multiplu, metastaze neoplazice, artrita reumatoidă și IMA.
Variații fiziologice pot apărea în menstruație, sarcină, la nou-născuți și la femei vârstnice.