EX. MICROBIOLOGIC AL SECRETIEI URETRALE

EX. MICROBIOLOGIC AL SECRETIEI URETRALE – cu antibiograma dupa caz (examen microscopic nativ si colorat,

cultura , identificare bacteriana si fungica

Informatii generale

Uretra masculina reprezinta calea ascendenta de acces a infectiei spre tractul urinar inferior si tractul genital. Tractul genital masculin, alcatuit din prostata, canale ejaculatoare, vezicule seminale, canale deferente, epididim, testicule este, in mod normal, steril. Aceasta conditie este asigurata prin actiunea mecanica a mictiunii si ejacularii, si mai ales prin actiunea antibacteriana a unui polipeptid (care contine zinc) eliminat prin secretia prostatica2.

Clasificarea infectiilor de tract genital masculin

In functie de localizare, infectiile genitale masculine se clasifica in: uretrite, prostatite, epididimite si orhite.

Uretritele

In functie de etiologie se impart in:

  • uretrite gonococice
  • uretrite non-gonococice

Prostatite

Evolueaza cu reactie inflamatorie in secretia prostatica, bacteriurii si piurii intermitente. Apar, de obicei, pe cale ascendenta, pornind de la o uretrita.

Clasificare:

  1. prostatite bacteriene:

-acute: cel mai frecvent determinate de N. gonorrhoeae;

-cronice: mai frecvent – C. trachomatis, Enterobacteriaceae, pseudomonade, enterococi; mai rar Staphylococcus saprophyticus, Trichomonas vaginalis. Pot aparea localizari metastatice in infectii sistemice (tuberculoza sau micoze – blastomicoza, coccidioidomicoza, criptococoza, histoplasmoza)

  1. prostatite non-bacteriene: rar Candida spp.

Prostatodinia reprezinta un sindrom caracterizat prin simptomatologie asemanatoare prostatitei, dar fara reactie inflamatorie in secretia prostatica1,2.

Epididimite

Apar tot ca infectii ascendente, ca urmare a unei prostatite sau uretrite. Ca factor favorizant amintim traumatismele locale (instrumentatie urologica), mai ales in conditii de bacteriurie.

Din punct de vedere etiologic se descriu:

epididimite bacteriene nespecifice: cel mai frecvent cauzate de Enterobacteriaceae, urmate de pseudomonade si ocazional coci Gram pozitivi;

epididimite cu transmitere sexuala: produse de C. trachomatis, N. Gonorrhoeae;

epididimite in boli sistemice: apar rar in tuberculoza, blastomicoza.

Orhite determinate de:

-virusuri: virusul urlian si virusul Coxsackie B, ce infecteaza testiculele uni- sau bilateral, pe cale hematogena;

-bacterii: infectia apare prin contiguitate de la o epididimita1,2.

Diagnosticul uretritelor

Prelevarea probei trebuie efectuata la cel putin 2 ore de la ultima mictiune cu ajutorul unui tampon steril. La pacientii cu secretie discreta se recomanda reducerea ingestiei de lichide incepand din ziua premergatoare recoltarii, iar prelevarea se efectueaza inainte de mictiunea matinala.

Cand proba nu poate fi prelevata de la nivelul meatului urinar, se recolteaza intrauretral cu tamponul sau cu ansa de platina. Examinarea necesita recoltarea a 2 tampoane (pentru microscopie si cultura). Se insereaza bland tamponul pe uretra cca 2 cm, se roteste si se retrage usor. Recoltarea celui de-al doilea tampon se va efectua prin inserarea lui mai profund decat primul cu cca 1 cm. De corectitudinea recoltarii depinde evidentierea C. trachomatis (care se multiplica intracelular) si mycoplasmelor (care adera de uroepiteliu)2;3.

In cazul suspiciunii de infectie cu Trichomonas vaginalis recoltarea se efectueaza inainte de mictiunea matinala; tamponul se imerseaza in 1 ml solutie salina izotona incalzita la 37ºC pentru examen microscopic direct2.

Pentru examen microscopic colorat se efectueaza 2 frotiuri: unul colorat Gram (pentru aprecierea morfologiei si tinctorialitatii bacteriene) si cel de-al doilea colorat Giemsa (pentru aprecierea reactiei inflamatorii).

Insamantarea se realizeaza pe agar Columbia cu 5% sange de berbec, agar chocolate (ambele incubate 24 – 48 de ore, in atmosfera cu 5% CO2) si geloza lactozata (cu incubare 24 de ore in atmosfera obisnuita) in functie de suspiciunea clinica3.

Germenii izolati se identifica pana la nivel de specie si se efectueaza antibiograma, tinand cont de corelarea culturii cu examenul microscopic.

Skip to content